Liceul de Electrotehnica
Ceea ce pot spune despre “Stagiunea…” de anul acesta e ca mi-a fost destul de greu sa ma implic deoarece am intampinat niste probleme privind motivarea absentelor (ca de altfel si anul trecut). Anul acesta am incercat o “strategie” indreptandu-ma oarecum spre… “santaj”… Am spus persoanelor din conducere ca daca se va intampla la fel ca anul trecut voi renunta la participarea in S.T.E.V. Insa Dl. Director si Dl. Fasan, coordonator de programe educative, au rezolvat toate problemele.
Imi place scena si publicul, imi petrec multe ore pe langa oamenii de teatru de la Casa de Cultura si Teatrul Municipal Focsani. Imi place aceasta activitate prin care am intrat in contact cu foarte multi tineri, mare parte devenindu-mi prieteni. “Stagiunea…” este cu atat mai frumoasa si mai interesanta cu cat aici nu se mai fac diferente de genul “X este de la Cuza, Y de la Unirea sau Z de la Pedagogic”. Toti suntem prieteni. Anul acesta, cum am spus aproape renuntasem sa ma mai implic in S.T.E.V., insa profesorii, colegii, dar mai ales Dl. regizor Valentin Cotiga, actor la T.M.F. (pe care il salut cu stima si respect pe aceasta cale) mi-au dat incredere, m-au sprijinit si m-au incurajat din toate punctele de vedere – pentru acest lucru tin sa le multumesc.
(Sorin)
Grupul Scolar de Industrie Usoara
Sunt elevi care doar viseaza sa joace intr-o piesa de teatru, sa apara pe scena in fata colegilor sai… Ei bine eu am trait acest vis. Am jucat anul trecut in “Jocul dragostei si al intamplarii” alaturi de colegii mei de la Grupul Scolar de Industrie Usoara, carora le transmit ca a fost o onoare sa urc pe scena alaturi de ei… Le multumesc si persoanelor care ne-au ajutat sa pasim in lumea scenei, mai ales pentru faptul ca ei nu au vazut in noi niste copii slabi, asa cum multi sunt tentati sa creada despre elevii liceelor mai slab cotate, ci niste oameni cu potential, niste oameni care vor sa realizeze ceva. Si judecand acum prin prisma locului 3 obtinut consider ca am realizat ceva.
Repetitiile nu au fost tocmai usoare, dar a meritat fiecare secunda petrecuta acolo… Mi-am facut prieteni, am cunoscut multe lucruri noi etc.
Tot parcursul piesei a reprezentat pentru mine un val de emotii si bineinteles mi-am pus de nenumarate ori inevitabila intrebare “Oare am facut bine?”.
Acum nu ar fi corect sa va spun eu tot, mai ales ca fiecare percepe lucrurile in felul sau… Incercati, participati, nu veti regreta … Tot efortul este rasplatit… Chiar si la Grupul Scolar de Industrie Usoara…
Cosmin Meraoiu
Vorbind despre editia a XXV-a editie a “Stagiunii…” pot spune ca a fost una plina de suspans si de emotii, dar catre final aceste stari de spirit au fost inlocuite de un sentiment placut… Faptul ca ai participat la un asemenea eveniment, ca ai urcat pe scena in fata atator oameni reprezinta o traire mult prea complexa, asadar nu poate fi exprimata in cuvinte…
Cat despre rezultat, zic ca a fost unul echitabil, iar acum astept cu nerabdare urmatoarea editie… Spor la treaba celor care se vor imiplica la anul.
Teodor Cosmin Bibire
Colegiul Economic M.K.
De cand am descoperit acest blog am spus, si nu pe un ton de repros la adresa autorilor, ca este cazul sa se vorbeasca despre toti cei angrenati in aceasta manifestare, care se numeste “Stagiunea Teatrala a Elevilor Vranceni”. Este cazul sa includem asadar si “fortareata de la gara”, Colegiul Economic “Mihail Kogalniceanu”.
Desi in ultimele doua editii nu a participat, de-a lungul timpului a fost si a avut rezultate. Acum 4 editii “Avarul” dupa Moliere, regia Olimpia Sapunaru, si acum 3 editii “Gaitele” dupa Alexandru Kiritescu, regia Florin Rogoz, spectacole care au fost apreciate de juriu. Consider ca este cu atat mai importanta prezenta Colegiului Economic “Mihail Kogalniceanu” pe acest blog, intrucat se doreste o participare din ce in ce mai vasta in acest “fenomen”, “Stagiunea…”
Lansez cu aceasta ocazie un apel la adresa elevilor care doresc sa joace. Exprimati-va aceasta dorinta si persoanele din conducere va vor sprijini si va vor ajuta… Vorbesc din experienta…
Talente au fost , sunt si vor fi ca la orice liceu… Asteapta sa fie descoperite, si ar fi pacat ca cei de la Economic sa fie privati de aceasta posibilitate de a iesi in evidenta… Consider ca fiecare elev ar trebui, indiferent de cariera pe care o va urma in viitor sa treaca si prin scena… E un prilej de a cunoaste oameni, de a invata lucruri noi, de a-ti depasi limitele, si de a te descoperi pe tine insuti. Cu siguranta si elevii Colegiului Economic “Mihail Kogalniceanu” au nevoie de acest lucru… Inchei aici in speranta ca la anul voi asista la spectacolul prezentat de trupa de teatru a Colegiului Economic.
George Nastase
Liceul Agricol
Eu pot…
de Eduard Cirlan
Vin la STEF prima data. Nu stiu ce-i ala, dar vin. Intru in sala. Toata lumea se uita la mine, in diferite moduri. Unii cred ca vor sa ma bata, altora le citesc pe chip o oarecare mila pentru mine, altii imi zambesc.
Ce se intampla aici?
Indrumatorul lor ma roaga sa le zic o poezie. Eu ma-nrosesc si le spun ca nu stiu nici un text pe de rost. El insista, eu insist, toti insista, eu cedez .
Cu vocea tremurata, cu pulsul ridicat, cu un ditamai nod in gat, le spun o poezie. Sfarsesc textul… Astept reactii… Cineva sigur o sa rada de mine, cineva cu siguranta ma va injura, cineva o sa ma dea afara… Dar nici unul din lucrurile gandite anterior nu se intampla. Toti tac… La un moment dat indrumatorul imi multumeste si ma invita sa stau jos.
Dupa aceea aflu ca de fapt STEF-ul inseamna Stagiunea Teatrala a Elevilor Focsaneni. Ma asteptam sa fiu supus unei preselectii, dar indrumatorul mi-a zis ca la STEF vine cine vrea si ramane cine poate.
Incepem sa scriem si sa citim texte, sa facem joculete, sa cantam, sa dansam, sa ne cunoastem, sa ne imprietenim, deci incep sa ma integrez in acest grup, lucru care ma determina sa nu lipsescde la nici o intalnire, ba mai mult ma fac sa fiu chiar punctual.
Imi place…
Poate ca e din curiozitate, poate ca e din nestiinta, poate ca e din dorinta de a face… Ciudat! Auzi ce-am scris?! “Dorinta de a face”!!! De cand am eu asa ceva? In loc sa stau acasa sau in loc sa ies cu prietenii si/sau cu gagica in oras, eu ma duc la repetitii la STEF si in cursul saptamanii si in week-end si in vacante. “De ce?”, ma intreaba prietenii, familia, profesorii, cunoscutii… “Pentru ca…” si la fiecare le raspund altceva, avand in vedere ca din cauza lipsei mele de acasa si de la anumite cursuri apar anumite discutii, probleme, certuri…
Ce raspuns imi dau mie?
Ma duc la STEF pentru ca imi place, pentru ca acolo invat multe lucruri si pentru ca acolo incep sa capat mai multa incredere in mine. Cu piesa aleasa si cu textul invatat, ne urcam pe scena, repetam pe scena, facem décor, montam décor, facem costume, probam costume, repetam in costume. Totul se intampla atat de repede…
Spectacolul e gata, publicul e in sala, emotiile fiecaruia dintre noi apar si se maresc in fiece moment. “Doamne, te rog, ajuta-ne, ca sa nu ne facem de ras!” Piesa se termina, publicul aplauda, noi ne imbratisam, plangem, radem, suntem fericiti… Dupa ce ne schimbam de costume, iesim la bere si discutam despre ce s-a intamplat pe scena cu noi; dupa aceea mergem si vedem spectacolele celorlalte licee.
Stagiunea Teatrala a Elevilor Focsaneni e o competitie , un concurs . STEF-ul nu e o lupta intre licee, intre indrumatorii lor, si intre mine si eu, intre tine si tu, intre el si el insusi, intre ea si ea insasi. E o lupta din care fiecare concurent iese invingator.
Urmeaza gala: aici, juriul format din oameni de teatru, ne spune parerea lui despre ceea ce s-a intamplat de-a lungul acestor zile de STEV. STEV? Parca-i zicea STEF? Imediat sunt lamurit: STEV inseamna Stagiunea Teatrala a Elevilor Vranceni, adica anul asta au participat si cateva licee din judet. In timpul decernarii premiilor, creste fiecarei echipe participante, cate un nod in gat, datorita suspansului creat de juriu.
Si… Lovitura de TEATRU! Rezultatul ne este dat: am castigat, n-am castigat premiul, n-am castigat cat meritam, fiecare echipa cu rezultatul ei.
Un singur lucru este cert: NIMENI NU A PIERDUT NIMIC.
Din cauza STEV-ului:
- n-am mai stat prin baruri atat de mult timp , cum obisnuiam pe vremuri ;
- nu am mai avut timp ca sa ma plictisesc ;
- am fost pe scena ;
- am avut emotii ;
- am avut public ;
- am avut aplauze ;
- am fost felicitat ;
- m-am schimbat un pic (si cred ca in bine) ;
- vad altfel anumite lucruri ;
- am mai multa incredere ;
- am mai multi prieteni ;
- cunosc o multime de oameni .
Daca va mai fi si la anul , ma voi duce cu siguranta , chiar daca voi fi:
- in clasa a douasprezecea si voi avea BAC-ul;
- la facultatea de teatru sau la o alta facultate;
- indrumator;
- spectator.
Tu ce vrei sa faci in timpul STEV-ului?
Liceul Pedagogic Spiru Haret
Liceul Pedagogic „Spiru Haret” a acordatat intotdeauna o impotanta deosebita artei spectacolului, reusind de fiecare data sa realizeze scenete, piese de teatru interesante. Aceste piese de teatru, cu precadere cele din cadrul STEF-ului, s-au dorit a fi comedii, pentru a fi pe placul publicului, pentru a-l inveseli si a-l binedispune. Astfel ca atat elevii-sustinatori cat si domnii profesori, carora le multumim pentru intelegere si sprijin si-au manifestat interesul si placerea de a viziona piesele de teatru din STEF.
Datorita STEF-ului, teatrului am invatat foarte multe lucruri si am ramas cu amintiri frumoase. In perioada de pregatire a spectacolului am trait momente de neuitat alaturi de colegii mei: impreuna am ras, am mancat, ne-am distrat, ne-am suparat cand ceva nu ne iesea, ne-am apropiat foarte mult unii fata de ceilalti, am invatat sa fim mai mult decat o echipa.
alin
Colegiul National Unirea
Colegiul National “Unirea” fiind cel mai vechi liceu din oras, are deasemenea si cea mai mare experienta si traditie in Stagiunea Teatrala a Elevilor Focsaneni. De-a lungul anilor liceul “Unirea” a pus spectacole dintre cele mai variate, reusind sa starneasca mereu controverse, si sa ridice mereu semne de intrebare… dar pana la urma aceasta este menirea unui spectacol de teatru: ca spectatorul sa isi puna intrebari, sa se framante, sa iasa din sala de spectacole cu ceva in sufletul sau. Spectacolele de la “Unirea” au incercat mereu sa realizeze acest lucru. Si nu numai o data au reusit…
De pe scena STEF-ului au plecat foarte multi actori, si nu numai actori, oameni care iubesc teatrul, traiesc pentru teatru. Printre acesti oameni deosebiti se numara si uniristii… in fata carora eu ma inclin si ii aplaud… Bravo! ati avut un vis in care ati crezut, si l-ati implinit…
vlad
Colegiul National Cuza
In cadrul acestui articol nu am de gand sa ridic in slavi liceul la care invat, nicidecum profesorii care au organizat (de ochii lumii) STEF-ul.
Despre stagiune pot sa spun ca fiecare a vazut in ea ceva diferit… pentru mine a fost un bun mijloc de distractie, mi-am facut noi prieteni si am ajuns sa imi cunosc foarte bine colegii de “suferinta”, lucru destul de important intr-o trupa. Insa STEF-ul nu reprezinta doar distractie, cum au avut unii colegi impresia, teatrul necesita munca, multa munca si sacrificii. M-a deranjat ca, in ciuda acestui fapt, unii profesori sau cei din conducere au privit cu indiferenta acest concurs si care au influentat negativ, poate din inconstienta, repetitiile. Insa un lucru e clar: dupa ce s-a terminat stagiunea au avut grija sa ne reaminteasca cum ca la scoala se face carte nu CIRC…
Oricum, consider ca teatrul reprezinta un mijloc de dezvoltare a personalitatii, un lucru util si in cadrul liceului i-ar trebui acordata o atentie mai mare…
dragoshy
